Toti oamenii, dupa ce mor, merg in fata lui  Dumnezeu pentru judecata particulara si pentru a primi plata pentru faptele comise in viata, fie ca sunt bune sau rele, dupa cum spune Sfanta Scriptura :” Asa cum fiecare dintre oameni trebuie sa moara o data, iar dupa aceea urmeaza judecata” (Evrei 9:27). Isus Hristos explica in ce va consta aceasta judecata particulara: ” Si judecata este aceasta: lumina a venit in lume, dar oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.  Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se expuna faptele.  Dar cel ce lucreaza potrivit cu adevarul vine la lumina, ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu.” (Ioan 3. 19-21).

Judecata lui Dumnezeu este dragoste

Singurul criteriu prin care Dumnezeu judeca este dragostea. Domnul Isus spune in mod specific ca oamenii care traiesc in mod nedrept pe pamant „iubesc intunericul” si „urasc lumina”. Deci ei urasc pe Dumnezeu, adica resping darul mantuirii pe care Iisus Hristos il ofera. In schimb, cei care au trait in viata pamanteasca prin poruncile lui Dumnezeu, „urmand adevarul”, abordeaza lumina, adica accepta darul mantuirii dat de Dumnezeu. Deci, in momentul judecatii, Creatorul pune judecata personala la alegerea omului.  Cea mai importanta decizie a vietii in momentul mortii depinde de istoria intregii vieti pamantesti: „Cine primeste invatatura in Cuvant sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l invata. Nu va inselati:Dumnezeu nu lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera. Cine seamana in firea lui pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea, dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul viata vesnica.” (Galateni 6,8 ).

Libertatea de a alege

In momentul decesului, in fiecare persoana se termina procesul de formare a personalitatii sale, procesul de crestere a libertatii si iubirii, care a durat pe pamant pentru tot restul vietii sale. Apoi fiecare declaratie constienta si voluntara in apararea adevarului, toate eforturile de credinta si rugaciune, depasind egoismul si pacatele – toate acestea deschid o persoana catre actiunea Duhului lui Dumnezeu, care formeaza si dezvolta libertatea in el, care este calitatea iubirii altruiste. In acelasi timp, fiecare pacat, fiecare omisiune a binelui si faptelor dictate de egoism, inrobeste o persoana si il inchide la actiunea lui Dumnezeu, ii deformeaza personalitatea si ii distruge capacitatea de a iubi.

Lipsa de pocainta devine egoism complet

Lipsa de pocainta si de invingere a pacatului, este capabila sa denatureze o persoana astfel incat va deveni un egoist complet care uraste lumina iubirii si a adevarului si se „iubeste” pe sine insusi, si nu pe Dumnezeu. Pana la urma, viata pe pamant pentru fiecare persoana este un moment unic de maturizare completa pentru iubirea vesnica in Cer, dar uneori are un timp de degradare si de alunecare in egoismul complet si in moartea vesnica.

Adevarul despre propria persoana

La judecata particulara, o persoana se afla fata in fata cu Hristos si atunci, cand isi vede viata pamanteasca in tot adevarul ei, persoana va trebui sa ia o decizie finala: daca trece de  partea lui Isus Hristos sau se opune Lui. Aceasta decizie va dezvalui neaparat adevarul despre o persoana, adica arata modul in care si-a format libertatea de alegere in timpul vietii pamantesti. In momentul judecatii particulare, cand se manifesta toata plinatatea iubirii lui Hristos, o persoana va trebui sa ia o decizie: il accepta sau il respinge. Alegerea sa negativa, va deveni purgatoriu si respingerea dragostei lui Dumnezeu va deveni iad.

Orice suflet va obtine ceea ce-si doreste

In momentul judecatii particulare, orice suflet va obtine ceea ce–si doreste, si dorintele omului vor depinde de el. „In spatele portii misterioase a mortii, exista eternitatea bucuriei in comuniune cu Dumnezeu sau pedeapsa, departe de El, va incepe” (Ioan Paul al II-lea). „De ce nu vor fi toti mantuiti? Pentru ca nu toata lumea va dori asta. Darul harului salveaza numai pe aceia care sunt dornici sa primeasca mantuirea, dar nu ii salveaza pe cei care nu-l vor accepta pe El „(Sf. Ioan Gura de Aur).